De ce comunicare “NONviolentă?”

Una dintre cele mai frecvente întrebări care îmi sunt adresate când vorbesc despre Comnunicarea Nonviolentă este: “De ce NONviolentă?” Uneori, oamenilor le este greu să accepte termenul. Nu le place că este un cuvânt compus, care implică o negare a violenței. Nu se percep pe ei înșiși ca fiind persoane violente, așa că le este greu să adere la această denumire.

O lungă perioadă de timp am simțit și eu același lucru. Mă simțeam mai în largul meu când se vorbea despre comunicare plină de compasiune  sau comunicare empatică, în loc de comunicare nonviolentă. Mi se părea un limbaj mai pozitiv. La urma urmei, nu despre asta este vorba? Să ne concentrăm pe ceea ce ne dorim, pe direcția în care vrem să ne indreptăm, în loc sa ne uităm la ce nu funcționeaza? De ce ar fi diferit în cazul denumirii procesului?

Ca atâția alții, nici eu nu eram conștientă de cât de vechi este conceptul de nonviolență în care își are rădăcinile Comunicarea Nonviolentă. Apoi, am studiat mai îndeaproape viața lui Gandhi. M-am familiarizat cu povestea mișcării pentru drepturile civile. După care m-am îndrăgostit de numele pe care Marshall Rosenberg l-a dat acestei practici și, pe măsură ce anii trec, îmi place din ce în ce mai mult. Iată de ce:

Nonviolența ca Iubire

“Nonviolență” este cea mai apropiată traducere pe care Gandhi a găsit-o cuvântului sanscrit “ahimsa”. Cu toate că în limbile română și engleză apare ca o negație, în sanscrită, numirea unui concept printr-o negație, în loc de numirea sa directă, este un mod de a sugera că acel concept este prea vast pentru a putea fi cuprins într-un cuvânt. De exemplu, “avera”, cuvântul sanscrit pentru iubire, se traduce literal “non-ură”. Hinduismul nu este singura tradiție care onorează ceea ce nu poate fi cuprins, în iudaism găsind o practică similară. Cuvântul Dumnezeu nu se poate pronunța în ebraică, fiind format doar din consoane, fără vocale și fără instrucțiuni despre cum poate fi citit. Unele concepte trec dincolo de cuvinte, iar nonviolența este unul dintre ele.

Ghandi a spus: “ahimsa… este mai mult decât absența violenței: este iubire nemărginită”. (Gandhi the Man, p. 53)

Despre ce fel de iubire este vorba? Mi se pare că Iisus și Gandhi, dar și aceia dintre noi care ducem mai departe tradiția prin practicarea Comunicării Nonviolente, vedem iubirea ca fiind acceptarea deplină a umanității celorlalți, indiferent cât de nefericiți suntem din cauza rezultatelor acțiunilor lor. Iubirea despre care vorbim este un angajament de a acționa în moduri care susțin această umanitate, de a avea gijă de binele tuturor, chiar și atunci când suntem pe poziții opuse; chiar și atunci când riscăm tot ce este mai valoros pentru noi.

Ultimii cincisprezece ani din viață mi i-am dedicat acestei misiuni. Vreau să continuu să învăț și să explorez ce înseamnă nonviolența. Vreau să trăiesc această iubire nemărginită; să o întrupez cât de bine pot, și chiar mai mult; să fiu conștientă și să cer ajutor acolo unde sunt nesigură pe mine; și să-i ajut pe cei care își doresc să meargă în aceeași direcție să își extindă capacitatea de a iubi toți oamenii, inclusiv pe ei înșiși.

Autor: Miki Kashtan

Sursa: http://thefearlessheart.org/what-is-nonviolent-about-nonviolent-communication/

Traducere: Octavian Istrate