Antidoturi pentru fricile noastre de părinți

17 Octombrie, 15:00 – 17:00

Suntem atât de preocupați ca părinți să facem lucrări de reparații și restaurare, că uităm adesea să ne mai bucurăm de darul minunat pe care ni l-a oferit viața: relația cu copilul nostru.

Hai împreună cu mine într-o călătorie să-i vedem pe copiii noștri așa cum sunt, dincolo de fricile, judecățile și proiecțiile noastre despre ei, chiar și dincolo de idealul nostru în privința copilului și a părintelui perfect. Vino să afli ce se ascunde în spatele fricii, s-o deconstruim împreună și s-o aducem din viitor pe terenul lui aici și acum; să aflăm ce nevoi se ascund în spatele proiecțiilor sau judecăților și cum le putem îndeplini în moduri care să ne aducă conectare și apropiere, în loc de suferință și înstrăinare.

Ne vom concentra asupra exercițiilor practice, pentru a degusta alte modalități de a ne raporta la noi înșine și la copiii noștri.  O schimbare de paradigmă nu se produce peste noapte și necesită mult exercițiu, dar îi putem planta semințele la întâlnirea noastră.

Pentru cine e:

  • Se adresează tuturor părinților cu sau fără cunoștințe anterioare de comunicare nonviolentă

 

Cum participi?

Webinarul este oferit gratuit. Te invităm să completezi formularul de înregistrare de mai jos pentru a-ți rezerva locul pentru 17 Octombrie, 15:00 – 17:00.

Acest workshop este parte din programul Luna Comunicării Nonviolente 2020. Pentru a vedea celelalte evenimente click AICI

Facilitator: Anca Vlavog

Sunt specialist în comunicare și industrii creative, pasionată de comunicarea nonviolentă, pe care am descoperit-o odată cu procesul de educație al fiului meu. Am urmat cursurile Asociației pentru comunicare nonviolentă din România, precum și cursuri internaționale. Am descoperit cartea lui Marshall Rosenberg într-un moment în care puneam la îndoială vechiul model tradițional de autoritate în relația părinte-copil. Odată cu intrarea comunicării nonviolente în viața mea, am început un proces interior de a-mi reconfigura și a pune la îndoială propria mea educație:

  • Judecățile nu aduc decât deteriorarea relației și ne îndepărtează de celălalt;
  • Comportamentul copilului meu, care mă înfurie, este doar chibritul – cutia este la mine, în rănile mele emoționale vechi;
  •  Violența fizică și verbală la copii sunt doar moduri nefericite prin care încearcă să-și împlinească nevoile;
  • Responsabilitatea emoțiilor noastre ne aparține doar nouă, nu și celorlalți, cu atât mai puțin copilului.

 Datorită comunicării nonviolente, am învățat să schimb trebuie să în aleg să, iar corectarea și critica în scop educativ să le înlocuiesc cu exprimarea autentică și ascultarea empatică.

 

Formular de înscriere